Sunt om. Fiindca am mersul biped si posed constiinta. Ma multumesc doar cu atat. E definitia omului pe care stiinta si religia deopotriva, o accepta. Sunt om pentru ca ceilalti ma vad astfel. Sunt acceptat printre ei doar pentru ca arat precum ei. Dar totusi, ce ma defineste, ce imi da atributul de fiinta umana, de persoana care poseda o constiinta ce se situeaza deasupra celorlalte animale si chiar a mersului biped? As putea spune ca sentimentele ma fac uman, ura si dragostea nefiind inca niste insusiri ale celorlalte animale. Faptul ca respect niste reguli impuse de niste "oameni". Ca ma detasez de natura si ma transform intr-un "sociabil", intr-un om in toata regula. Respect regulile unui joc pe care as prefera sa nu-l joc.

Daca ar fi sa ma definesc, poate ca as spune ca sunt un... neajutorat, o victima. Sunt om in masura in care graiul articulat imi permite sa ma adresez celorlalti, sunt om atata timp cat am mersul biped si sunt om atata timp cat ma gandesc si la ceilalti, gratie constiintei. Dar uneori mai uit de constiinta, uit de graiul articulat si mi se face sila de mersul biped. Pana la urma urmei, la inceput am mers de-a busilea si nu s-a uitat nimeni la mine ciudat. Dar sunt om... si sunt satul de asta.

Nu sunt om. Nu sunt pentru ca iert. Pentru ca multumesc. Pentru ca sunt acolo cand cineva are nevoie de mine. Pentru ca respect viata. Pentru ca... fac multe din cele pe care ceilalti nu le-ar intelege. Cum adica sa te chinui sa-i intelegi pe toti si sa-i ierti? Cum adica sa multumesti pentru orice fleac? Astea sunt reguli de politete, dar nu exagera cu ele. Si totusi... nu sunt om.

Sunt om pentru ca urasc. Pentru ca mi-e frica. Pentru ca fug de responsabilitati. Pentru ca sunt egoist intr-un mod negativ. Pentru ca... tot ceea ce fac ma face sa fiu rau pentru societate si bun pentru mine. In acceptiunea societatii, sunt un paria, un om bun de exclus, in acceptiunea unui grup restrans sau chiar a unei alte persoane, sunt cum trebuie sa fiu. Oare de ce unul ma poate accepta, iar restul nu reusesc sa ma inteleaga? Si totusi... sunt om.

Mi-as dori sa vad lumea. Pe toata. Si sa o pot intelege. As face-o pentru mine si totusi, as face-o si pentru societate. Nu au nevoie de mine cum nici eu nu am nevoie de om. Si totusi... sunt om.