... spiritul meu de revolutionar. Nu sunt impotriva sistemului. Niciodata n-am fost. Doar atunci cand acesta e impotriva mea. Atunci cand miroase urat. Sunt un conformist. Consider ca regulile sunt bune si cred ca legile sunt facute sa ne protejeze pe noi de... noi. Au locul si rolul lor. Dar cand sistemul care impune legile le incalca ca unora (lor, in genere) sa le fie bine, iar altii sa sufere, nu-mi convine. Si se activeaza in mine spiritul de revolutionar, dorinta de schimbare. Dar azi a murit.
Am sperat. Am sperat, undeva, in coltul inimii mele, ca voi trai macar pe jumatate, ce au trait parintii mei in decembrie '89. Nu de sange am sete, ci de schimbarea de mai bine, de speranta ca se va schimba ceva.
Am fost acolo.
Stiti cum se numesc protestele pasnice? Lobotomie de grup. Ok. Sa nu curga sange. Da' macar sa ai sange sa strigi "Jos cu ala". Nu. Speram, in timp ce pasii mi se indreptau spre Piata Universitatii, sa-mi tremure picioarele la auzul protestarilor, de bucurie ca lumea vrea schimbare. Nimic. N-am auzit nici cand eram pe celalat trotuar, unde nu erau decat cativa trecatori si niscaiva jandarmi.
In Piata Universitatii, la kilometrul zero, am fost "asasinat". Dupa ce am dat vreo 2 ture cu colegul meu de suferinta, fotograf de placere, Vali, ne-am decis sa poposim vreo 2 minute intr-un loc. Mai mult fortat de nevoia lui Vali de a vorbi la telefon, ne-am asezat intr-un loc liber, neaglomerat. Locul cu pricina ne-a oferit spatiul necesar pentru a pune o singura intrebare: "Domnilor (caci acolo erau alti protestatari), daca-i schimbam pe astia, cu cine-i schimbam?". Raspunsul a fost scurt, sec, pe mai multe voci si la distante scurte de timp. "PSD-ul". Deci venisera platiti sau fiindca faceau parte dintr-un partid din opozitie. Mi s-a facut scarba instant de gloata, de oamenii din fata mea, de toata miscarea "revolutionara". Interese politice. Auzeam vag, de undeva de departe desi erau langa mine "Politica e o curva, nu?". Imi veneau atatea ganduri in minte, aveam atatea de spus, cuvintele asteptau sa iasa (da, boule, politica e o curva, nu tu), dar am tacut. Raspunsul si mai destept a venit de la unu' care mai bine tacea "Hai ca acum in PSD au tineri...". Tineri cu aceeasi mentalitate invechita a alora batrani si comunisti. Alte javre, aceeasi palarie, acelasi malai de impartit. L-am invitat pe Vali sa plecam cat mai repede si ma bucur ca a fost de acord. Nu voiam sa plec singur. I-as fi scuipat in fata, dar am preferat sa plec.
PS: Au venit (si) studentii. Mai bine ramaneau acasa.
