Jorge Luis Borges. Filozof, om cu o vasta cunostinta, latin vesnic indragostit, nascut pentru a invata si a-i invata pe altii, pasionat de arta, dotat cu o pofta nebuna pentru viata, ce face din el un model de urmat pentru altii care ii apreciaza munca.
"Cu timpul... ". Sunt lucruri pe care toti le stim, le cunoastem, le-am trait, am respirat acelasi aer al neglijentei, al rautatii, al singuratii, al nesigurantei. Si desi, "cu timpul" invatam multe lucruri, p-astea tot nu le pricepem, nu reusim sa le tinem minte. Pentru ca suntem oameni si tocmai de aceea nu reusim sa vedem ce lucruri sunt mai importante in viata. Ceea ce avem sau ceea ce ne dorim? Ne dorim ce nu avem, si avem ceea ce nu ne dorim? Nu. Suntem incapabili sa deschidem ochii larg si sa privim orizontul viitorului, pentru ca asa cum spune si Borges "mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut". E logic pentru oricine ca daca in viata ai "nimic", ei bine, cu "nimicul" asta ramai pana la capatul vietii. Si astfel, "nimic" devine ceva, iar acel "ceva" poate fi exploatat si ajuns la "altceva", care, in genere, "altceva" reprezinta ceea ce ne dorim. Dorintele noastre iau viata, insa "cu timpul..."
"Cu timpul..." capatam experienta si o greseala facuta in trecut nu se va mai repeta decat din greseala. Pentru ca suntem oameni. E omenesc a gresi. Multi spun "traieste clipa" si nu lasa timpul sa treaca, dar daca timpul trece pur si simplu pe langa noi, pe nesimtite, noi cum am putea trai clipa, daca nici nu o vedem? Suntem atat de orbi atunci cand gresim si cand suntem invinovatiti de un lucru facut "la voia intamplarii", incat nu admitem ca trebuie sa cautam mantuirea in fata celor carora am gresit. Ne cerem iertare, insa, precum spune si Borges, suntem iertati "cu timpul..."
"Cu timpul..." observam ca suntem inconjurati de persoane dragi, dar "cu timpul..." ele nu ne mai sunt atat de dragi si vrem sa scapam de ele, sa respiram un alt aer, nu pe cel atat de sufocant ca al lor. Scapam, fugim, indragim persoane noi, dar cand ni se face dor si ne intoarcem la cei vechi, ei au disparut, au fugit de noi la fel cum am facut-o si noi "cu timpul...", insa ei nu se vor mai intoarce vreodata. Regretam ca nu am fost cu ei cand a trebuit "cu timpul.."
"Cu timpul..." invatam ca pentru a fi om nu trebuie doar sa mergi biped si sa poti conversa articulat, ci trebuie sa fii si uman, sa lasi, sa dai, sa imparti, sa te bucuri, sa te superi, sa iubesti, sa urasti, sa plangi, sa razi, sa mergi mai departe, sa fugi de cei rai, sa speri, sa traiesti, sa iti fie frica, sa zambesti, sa nu ai teama... Dar toate astea le invatam "cu timpul..."
"Cu timpul" ne dam seama ca nu de timp avem nevoie, ci de rabdarea cu care sa invatam toate lucrurile pe care Borges si nu numai el le sustine. Trebuie sa luam aminte si exemplu pentru a fi oameni adevarati. Atat doar... sa retinem, sa nu uitam si sa actionam. Timpul trece... Ridica-ti privirea din piept si priveste mai departe. Indrazneste sa faci primul pas si ceilalti te vor urma. Lupta pentru ceea crezi si lasa credinta sa te urmeze in tot ceea ce faci.
